ÎN GROAPA CU LEI A MEMORIEI

 Peste tot

doar

cuvinte înșurubate-n lucruri

și

sânge

mult

sânge albastru

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PENSIONAR

 Fără mâncare

fără apă

fără îmbrăcăminte

fără bani

fără Dumnezeu

Costel Zăgan

BA NU

 De la o vreme

în loc de păr

pe țeastă

îmi cresc

iluzii pierdute

de diferite

dimensiuni

și

forme

că

niciun

frizer

nu-mi

mai poate descâlci

firul

în

patru

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EFECT BACOVIA

 Au căzut aseară peste sat

stele cu efect întârziat

Și toți pomii brusc au desfrunzit

de la plus la minus infinit

Doamne ce risipă de eternitate

vântul spulberă nu frunze nestemate

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

CIUDATA DEZASIMILAȚIE A CUVÂNTULUI

 Deși

sunt mâncarea preferată

a

visului meu

totuși

în virtutea

lanțului trofic

al singurătății

mă-ntreb

ca să pot visa

ca să pot ajunge

la

propriul meu vers

trebuie

chiar trebuie

să-nghit

întregul Univers

iată

mănânc și munții cântă

ia mai ia câteva stele

dar

Doamne

astea-s versurile mele

nu-i nimic mănâncă

mănânc și viermii râd

ha ha ha

poftă bună

ești de-al nostru

nu se poate sunt bărbat

întocmai colega

te-am mâncat

Costel Zăgan, HYPERION, NR.2, 2005

PARALELE PERPENDICULARE

 Acest tei e obraznic

de câte ori are ocazia înflorește

poetul acesta e mare

de câte ori are ocazia moare

unul înflorește

în sens opus

celălalt însă

la fel

Costel Zăgan, CAIETE BOTOȘĂNENE, 1995

IARNA

 Ca

lectură cotidiană

pastel

cu

pastel

Costel Zăgan

CEASUL SOMNAMBUL

 Timpul

sare

ca

o

potârniche

de

picior

atârnă

Universul

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

MICĂ GENEALOGIE

Știu iarna pe

de rost

ninsoare după ninsoare

viscol după viscol

Poveste cu poveste

Prin gura sobei

am evadat

direct

în

primăvară

Mugurul

cel

incandescent

al

speranței

s-a aprins

în

ochii mei albaștri

de

copil

Mama mea primăvara

Tatăl meu

viscolul cel roz

Costel Zăgan, Ode gingașe