Un vers umple lumea până la refuz. (Costel Zăgan)
Au căzut aseară peste sat
stele cu efect întârziat
Și toți pomii brusc au desfrunzit
de la plus la minus infinit
Doamne ce risipă de eternitate
vântul spulberă nu frunze nestemate
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Care-i versul cu pricina care-i versul meu de aur tac și vorbește lumina lenea lumii-i meșter faur COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL, CITITORULE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu