Înainte de naștere
poezia era de fapt un avorton
un apendice al viitorului
șapte clipe epocale
vor să linșeze eternitatea
însă eternitatea ca o boală de piele
se întinde peste tot
baba și mitraliera poeziei
au ajuns pe prima pagină a Apocalipsei
în locul stiloului am un pumn de cenușă
fascinația zilei de mâine
utopie garantată de nenăscuții deznădejdii
COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014
Totuşi de ce ar fi omul o casă
Pe care o termină de zidit moartea
Dacă între noi se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele
De
ce atunci când îngerii au laringită
Proştii fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omului
Dragostea rămânând un autoportret
ratat în doi Vai când moare un om
Şi Dumnezeu se sinucide puţin
Indiferenţa pradă a aproapelui nostru
Ne lasă iar rece O ce bere infernală
Ce melancolie spumantă
Doamne
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
.JPG)