Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd niciun ochi de pe lume plângând.
Și de ce nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Care-i versul cu pricina care-i versul meu de aur tac și vorbește lumina lenea lumii-i meșter faur COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL, CITITORULE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu