Costel ZăganînAZI, MI-E DOR
DOINĂ DE FOC ȘI PARĂ
Iubirea un câmp minat
că-i femeie că-i bărbat
Trece valul vine steaua
și-ncepe iarăși beleaua
De se bat munții în cap
după mine-n tine sap
Cade cerul sub brăzdar
și m-ajung din urmă iar
Se-aruncă în cer vulcanul
focul împietrind zăganul
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu