joi, 23 martie 2023

 

Erezia ca alter ego

Publicat de Costel Zăgan, 19 iulie 2015

Totuşi de ce ar fi omul o casă

 Pe care o termină de zidit moartea 

Dacă între noi se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele

 De

ce atunci când îngerii au laringită

 Proştii fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omului

 Dragostea rămânând un autoportret

ratat în doi Vai când moare un om

 Şi Dumnezeu se sinucide puţin

Indiferenţa pradă a aproapelui nostru 

Ne lasă iar rece O ce bere infernală

Ce melancolie spumantă

Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LOCAȚII IMPOSIBILE

 Abia mă zăresc: după nori. Costel Zăgan, Inventeme