Un poem reificat trezit de gânguritul
unui copil un vers pentru un surâs o
tânără mamă-n pielea goală lângă
ultimul nou-născut al condiției
umane nud extrem Dumnezeu
se-apropie de leagăn pe vârfuri
cu aureola dată la mic lucrurile
au încremenit cu gurile căscate
criminalii taie frunze pentru
câinii comunitari munții dispar
dincolo de nori în vremea asta
cerul încheie poemul cu stelele
date la maximum
Costel Zăgan, GRAVITAȚIA SUFLETULUI, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu